Pierzi intr-o clipa tot ce simti
Si mii de ganduri spun ca minti
Ca te ascunzi si negi un sentiment,
Ca te prefaci indiferent,
Cand tu in val de lacrimi te transformi
Si in iubirea ei ai vrea s-adormi
Si sa visezi la ce-ai avut..
La dragostea de la-nceput.
Sa inozi iar ata e prea greu,
Si de la capat n-o poti lua mereu
Cu un alt chip ce nu-i al ei.
Dar niciodata n-o sa vrei
Tu, sa renunti la amintire,
La unica ta clipa de iubire.
Vei recladi in gand ce-a fost
Chiar daca pare fara rost…
Caci sufletu-mi ce acum traieste afara
Intr-o imensa clipa glaciara
Departe de-al meu trup, un cub de gheata,
In amintiri gaseste … o speranta!
P.S. Speranta nu-i cum nici ea nu e nici eu nu. Vom cauta la nesfarsit dar nu pe noi ci doua flacari sa topeasca amintiri si sa caleasca al nostru suflet pentru noi dezamagiri.
Completat sub: Uncategorized
uite, chiar imi place poezia asta…se poate, dom’le, nu?
imi cer scuze daca am fost rautacioasa…adica am fost, stiu…dar cum poti sa dai un comment ca ala? atat de superficial?
pace, ok?
imi place poezia mult, repet. poate mai scrii asa frumos si iti citesc si eu blogul de acum incolo.
Eu văd pesimism…Eu sunt un pesimist.
eram trist tare cand am scris poezia aia…..mai am dar nu le scriu aici…..am scris-o doar pentru diana..adica voiam sa-i arata ca un vulgar se poate exprima si frumos chiar daca nu o face prea des
)
…da tu esti oleaca pesimist….eu sunt realist, egoist (nu mult) si varza la sentiment
ma dezamagesti sacalule. trebuie sa imi caut alt prieten care sa imi stimuleze vulgaritatea.
Sacale, ai o latura sensibila foarte sensibila.
hai … nu renunta… mai vrem.