seara…am iesit dintr-un pub…am baut doua beri la scurt si merg agale catre casa…catre metrou, tramvai, troleu si iar un mers agale catre scara blocului…liniste in final. o mie de fetze cu povestea lor cu tot se grabesc in jurul meu..parca as sta pe loc…se grabesc unde? nu stiu..pu si simplu e o agitatie continua chiar daca ai sta pe loc la semafor. e un politist in intersectie care dirijeaza graba fiecaruia…acum voi..si acum va opriti da da…si voi, hai treceti..grabitiva. habar nu are ce si pe cine dirijeaza. seamana prea mult o intersectie bucuresteana cu viata unui bucurestean..cel putin cu a mea….as traversa din mai multe parti deodata…ma grabesc in prea multe parti concomitent. atat de putin timp si atat de multe la care ma gandesc…lucruri pe care as vrea sa le fac dar ma impiedica rosul intens de semafor, ma orbeste…parca imi zboara gandurile, imi goleste mintea..e rosu…nu ai voie.
mai devreme stateam la masa cu o bere in fata, muzica irlandeza inunda incaperea si ma simteam aproape de mine, de gandurile mele, eram impreuna si totusi singur. am inceput sa tes o imaginara panza de paianjen…locuri, fapte, prieteni toti laolalta ne intersectam pe un caroiaj imens…in orice parte ne indreptam o fatza cunoscuta ne intampina…un mic spectacol nebunatic imaginat de o minte prea pusa la incercare peste zi.
o sa ma grabesc si maine…o sa incep iar sa plasmuiesc o panza de paianjen….parca incep sa inteleg intr-un fel agitatia asta continua…nevoia de a alerga de a te grabi catre ceva…ar sens…bizon sa nu fii, in rest poti sa te grabesti si pe scaunul din dreapta…trebuie doar sa ai unde sa ajungi, la cineva, ceva…cine stie unde te grabesti…
Completat sub: Uncategorized
motive de graba gasim intotdeauna. chiar si sa te grabesti este un motiv sa te grabesti. uneori ma surpind ca ma grabesc ca sa ma grabesc. asa simt ca apartin si eu unui grup. in graba si el.
eu cred ca, grabindu-ne, nu vedem, de fapt, ceea ce ne inconjoara. Mai ales lucrurile frumoase….